Se întâmplă multe în sfera AI într-un ritm alert și într-un timp destul de scurt, așa că azi vreau să-ți prezint următoarea perspectivă: vibe coding-ul va scădea treptat pe măsură ce tot mai multe din start-up-urile AI se vor lista la bursă.
Ce este vibe coding-ul
Dacă nu ești familiar cu termenul, deși e greu de crezut că ești interesat de orice fel de nișă în IT și nu ai auzit de “vibe coding”, e o practică ce presupune dezvoltarea software doar prin prompt-uri adresate modelelor de limbaj (LLM), fără a mai interacționa cu codul în vreun fel.
A pornit cu tweet-ul din 2025 al lui Andrej Karpathy, un co-fondator al OpenAI, care a și definit ideea de vibe coding.
De aici, conceptul a fost preluat de tot internetul și tot mai mulți oameni au început să lucreze în stilul ăsta. Atât oameni tehnici, cu abilități de programare, cât și mulți oameni non-tehnici care au devenit uimiți de câte pot face folosind un LLM, fără să știe o boabă de programare.
Contextul: de ce a fost posibil până acum?
Acum vreau să înțelegi exact care a fost contextul pentru a putea face asta, pentru că o să aibă sens când îți explic de ce nu va mai dura foarte mult.
Dezvoltarea software asistată de un LLM e un proces care, deși nu pare, consumă resurse extrem, extrem de mari. Pentru ca agentul să-ți scrie codul, prompt-ul tău ajunge într-un centru de date unde este procesat, iar răspunsul îți este trimis înapoi sub forma unui stream, sau succesiune de “tokens”.
Pe măsură ce avansezi în proiect și cantitatea de cod crește, crește tot mai mult și ceea ce se numește fereastră de context (en. context window), adică informațiile contextuale pe care LLM-ul trebuie să le aibă pentru a întoarce implementări cât mai corecte, apropiate de nevoile proiectului tău.
Cu cât contextul ăsta devine mai mare, cu atât consumul de resurse pentru centrul de date care îți procesează cererea e mai mare. Adică numărul acela de “tokens” de care vorbeam mai devreme crește continuu pe măsură ce crește și contextul.
Dar utilizatorii nu platesc nimic legat de consumul efectiv, ci un abonament fix, ca cel de telefonie mobilă, să spunem, cu care au tokens nelimitate, exact ca în cazul minutelor, dacă vrei să continuăm analogia.
Asta a permis oamenilor să exploateze resursele AI fără niciun fel de limitare. Practic, toată lumea primea un dezvoltator software, “la purtător”, ca să zic așa, contra unui preț de câteva zeci de euro pe lună. Un deal mult prea bun pentru a nu profita de el, așa-i?
Problema sustenabilității
Nimeni nu se gândea la consumul de resurse, toată lumea făcea dezvoltare software nestingherită și părea deja că într-un an, doi, nimeni nu va mai deschide vreodată un editor de cod. Pentru că nu ar fi avut rost, atâta timp cât ai avea control total printr-un LLM, folosind limbaje naturale, umane, în loc de cele de programare.
Nu vreau să dezbat aici calitatea software-ului rezultat în felul ăsta, pentru că e și acolo un subiect destul de amplu.
Dar în timp ce toată planeta făcea vibe coding și oricine, cu orice fel de meserie, de la șoferi la middle manageri de corporație, fără niciun fel de tangențe cu IT-ul sau dezvoltarea software, se apucase să scrie aplicații peste aplicații cu agenți AI, centrele de date AI consumau resurse record pentru a aduce la realitate dorințele în materie de software ale tuturor.
Resurse care costau mult peste cei 100 de lei pe lună plătiți de toată lumea pentru a putea face asta și care erau decontate din banii veniți de la investitorii în start-up-urile AI.
Bani pe care investitorii respectivi trebuie să îi recupereze la un moment dat, din presupusele profituri ale companiilor. Dar pentru a face asta, companiile trebuie să și devină profitabile.
Lucru care este departe de a se întâmpla. Toți marii jucători AI (Google, OpenAI, Anthropic, Meta) merg pe pierderi masive în momentul ăsta.
Nu e neapărat aici problema, pentru că asta e strategia clasică prin care un start-up de tehnologie câștigă cotă de piață. Oferă mult mai mult decât încasează de la clienți.
Problema e că dezechilibrul dintre cât pot plăti oamenii și companiile pentru serviciile AI și costul resurselor consumate e astronomic.
După sute de miliarde deja investite din bani privați în tehnologia asta, bani care sunt pe cale să se termine, start-up-urile (OpenAI, Anthropic) mai au o singură plasă de siguranță: ieșirea pe bursă pentru investiții de la publicul larg. Dar asta vine cu o condiție: datele financiare trebuie să arate că pot face profit. Lucru care nu se întâmplă în momentul de față, ceea ce îi împinge într-un cerc vicios.
Asta ne duce ușor, ușor, către concluzia că vibe coding-ul fie va dispărea aproape complet, fie va deveni un lux.
Conform Yahoo Finance, OpenAI a avut anul trecut încasări de 13.1 miliarde de dolari și pierderi de 38.5 miliarde. Asta înseamnă pierderi de 3 ori mai mari decât încasări. Desigur, nu avem date financiare exacte despre companiile astea, ele nefiind publice, dar cifrele respective au venit din mai multe surse, ceea ce înseamnă că sunt cât de cât apropiate de realitate.
Costurile reale
Până acum, costurile reale ale generării de cod (dar nu numai) cu inteligența artificială au fost decontate de către investitori, așa cum spuneam, iar pentru a deveni un business rentabil prețurile ar trebui să treacă de la sume fixe, la cele bazate strict pe consumul de resurse, așa cum se întâmplă cu orice fel de resursă computațională în cloud, de exemplu.
Microsoft deja a anunțat schimbarea asta pentru agentul lor GitHub Copilot. E doar o chestiune de timp până când și ceilalți se vor urca în aceeași barcă, pentru că nu vor avea de ales.
La momentul la care se va întâmpla asta, costul generării aplicațiilor prin vibe-coding va crește exponențial, astfel încât nu vei mai putea obține mare lucru fără cunoștințe serioase de inginerie software și un buget generos.
Ca să mă întorc la analogia de mai devreme, amintește-ți cum era când plăteam apelurile de telefonie mobilă pe fiecare minut. Nimeni nu își permitea să stea cu orele la telefon.
Concluzie
Așadar, pentru toți cei care săriseră peste pasul de a învăța noțiunile fundamentale când vine vorba de programare, pentru că au mers pe premisa că acum software-ul se “orchestrează”, nu se mai scrie, s-ar putea să vină vremuri grele.
O să vedem foarte probabil și o recalibrare a pieței muncii o dată ce costul real al AI, comparat cu rezultatele, va ieși la iveală și pentru companii, cât și pentru vibe coderi.
Indiferent de promisiunile celor cu interese financiare directe, fundamentele programării nu vor deveni niciodată inutile.
Atât pentru azi, pe data viitoare.